În urmă cu trei ani, câţiva nemţi, împreună cu nişte austrieci demenţi, au hotărăt că Moş Crăciun trebuie interzis pentru că acesta a devenit un simbol comercial al Crăciunului. Drept urmare, anul acesta m-am hotărât să discut cu Moş Crăciun, să văd care este treaba cu biznisul ăsta.
Ce am de făcut în cazul acesta?
Dau un search pe google, să găsesc o firmă care închiriază Moş Crăciuni şi Crăciuniţe. Apoi, sun la numărul de telefon al primei firme pe care o găsesc eu www.mos-craciun, pentru a stabili o întâlnire. Surprinzător, Moş Crăciun nu are secretară, ci răspunde personal la telefon. Deh, criză economică! Moş Crăciunul contactat de mine se numeşte Ioanid Apostol, are 34 de ani şi îmi mărturiseşte că este fan al revistei MAXIM, pe care i-o cumpără lunar soţia lui. Spre marea mea dezamăgire, ne dăm întâlnire la sediul firmei lui, situată undeva pe o străduţă de pe lângă fabrica de ciorapi Adesgo. Deja înaintasem o cerere de concediu, ferm convinsă că am să plec pentru câteva zile în Laponia. M-am consolat cu gândul că, oricum, în nordul Europei nu aveam cum să găsesc reduceri la magazinele de fiţe în perioada asta.
Cum încep interviul?
Bineînţeles, cu o întrebare de bun simţ: Este un biznis de o zi. Merită efortul, Moş Crăciune?
“Este al cinsprezecelea an în care facem asta. La început a fost o echipă formată din studenţi la Automatică, facultatea pe care am terminat-o eu şi colegul meu, Ovidiu”. Profit de un moment de lălăială de pe reportofon pentru a-ţi spune că Ovidiu, care are 35 de ani, este şi el Moş Crăciun. A terminat, fireşte, Automatica, este dansator de salsa şi, surprinzător, are plete de IT-ist roacher. Afişează o mină serioasă şi stă pe scaunul din stânga lui Ioanid, gata pentru a interveni în caz de nevoie. “Între timp, echipei nostre i s-au alăturat actori de teatru. Ne sunt foarte dragi copiii şi facem acest lucru pentru ei. Foloasele materiale sunt mici”, îmi mărturiseşte Ioanid zâmbind larg, aşa cum îi stă bine lui Moş Crăciun.
Moşule, cum procedăm ca să te chemăm la noi în redacţie şi cât ne costă?, întreb eu, plină de entuziasm.
“Suni la numărul de pe site. Semnăm un contract, stabilim detaliile, adică la ce oră vrei să ajungă Moşul, unde se schimbă, unde se machiază. Dacă este primul an în care vine Moşul la voi, se cer foarte detalii despre cei care vor primi cadouri. Dacă este vorba despre copii, să ştiţi că Moşul are fişe despre fiecare, întocmite de spiriduşi. Ei vin înaintea Moşului, să vadă dacă cei mici sunt cuminţi”, spune Ioanid, zâmbind complice către Ovidiu. Aflu că spiriduşii sunt întruchipaţi de persoane simpatice, cu nanism hipofizar, iar o vizită de-a Moşului la domiciliul clientului poate să coste până la 350 de lei, iar pentru grădiniţe se percepe 10 lei de copil. “De obicei stăm în jur de o oră, două, cât este nevoie”, completează Ovidiu. Şefu’, s-a notat?
Dar despre Crăciuniţe ce puteţi să îmi spuneţi?, întreb eu cu gândul la colegii mei din redacţie, care aşa ar fi început interviul.
Ioanid îşi drege glasul şi declară: “Crăciuniţele sunt, de obicei, hostesse, pe care le luăm de la agenţii, iar numărul lor diferă în funcţie de eveniment. Ele merg numai la petreceri date de firme şi nu există ideea de Crăciuniţe care să meargă la domiciliul clientului. Noi nu facem asta. Ovidiu este dansator şi, adeseori, Crăciuniţele sunt colege de-ale lui. Atunci, venim cu oferta asta cu Moşul şi Crăciuniţele care învaţă oamenii de la petrecere să danseze. Organizăm tot felul de jocuri”. Costumele Crăciuniţelor, sexy de altfel, sunt create de către Doina Levintza. În ciuda acestui fapt, Ioanid mă asigură că nici un corporatist pilit nu le-a pipăit pe Crăciuniţe. În definitiv, cine s-ar pune cu Moş Crăciun?
Moşule, zic eu pe un ton linguşitor, ce cadouri se mai poartă?
“Unei doamne i-am dus o maşină. Un tânăr ne-a rugat să mergem cu o floare la prietena lui. Am dus chiar şi un inel de logodnă”, îmi spune Ioanid, mândru de el. “Odată, o fetiţă m-a luat de mână încă de la uşă şi am fost numai al ei. Pentru ea nu mai contau cadourile sau ceilalţi copii. Mă întreba: ”, povesteşte aprins Ovidiu. Prietenul lui, Ioanid, îmi vorbeşte degajat şi vizibil amuzat despre o altă fetiţă care îşi dorea să meargă la Moş Crăciun acasă, să locuiască cu el un an de zile: “După ce i-am dat cadourile, şi-a luat la revedere de la părinţi şi le-a spus că ea pleacă cu Moşul, la el acasă, să se joace cu spiriduşii şi renii, să împacheteze cadouri. I-am spus că nu se poate, că e frig, că Moşul stă departe…”.
Îngrozită de perspectiva unei crize economice prelungite întreb: Care sunt criteriile de angajare pentru Moşi Crăciuni?
“În ultima vreme am angajat doar actori. În afară de statură, voce, talent actoricesc, trebuie să iubească copiii, să ştie cum să se poarte cu ei. Practic, trebuie să cunoască psihologia copilului. Este o vârstă, undeva între doi şi trei ani, când copiii se pot speria foarte uşor. Trebuie să ştii cum să îi împaci, cum să discuţi cu ei”, mă lămureşte prompt Ioanid. Mai aflu că Moş Crăciunii de la firma contactată de mine au vârste cuprinse între 34 de ani şi 60 de ani, şi înălţimi care variază între 1.70 metri şi 2.04 metri. Practic, neavând nici o şansă să devin Moş Crăciun, am mulţumit pentru amabilitate şi m-am întors în redacţie, să împodobesc bradul, alături de colegii mei, care încă mai speră că vor primi câteva Crăciuniţe îmbrăcate sumar. La mulţi ani!

---

1,776 vizualizari