Cheia succesului în showbiz este o imagine impecabilă. Sau nu? Am stat de vorbă cu nişte tipi care se laudă cu faptul că Brad Pitt nu înseamnă nimic pentru ei.

Pentru materialul care va urma, MAXIM a aplicat reţeta simplă a contraexemplului. S-a dus la câţiva directori de casting reputaţi şi le-a cerut să-i propună actori a căror înfăţişare să contrazică truismul enunţat în şapoul de mai sus, dar pe care i-ar suna şi la 1 noaptea, în cazul unui proiect fulger.
Prima companie la care ne-am gândit a fost, desigur, Castel Films. O casă de producţie cu o activitate impresionantă, care a lansat multe şi mari cariere, a produs peste 140 de filme româneşti şi străine şi poate nici ei nu ştiu câte reclame. Şi nu e de neglijat nici faptul că, asemenea lui MAXIM, şi Castel are o pisică – cu mica diferenţă că pisica noastră e chioară, iar a lor e şchioapă.
În timp ce batem timid la uşa sălii de casting, dinăuntru se aude: ”Alo, domnul X? Bună ziua. Căutăm persoane asiatice pentru o reclamă. O zi de filmare, 250 de euro. Sunteţi disponibil pe data de…?”.
Suntem întâmpinaţi prieteneşte de directorul de casting Romeo Magda, căruia îi comunicăm dorinţa noastră. Se găndeşte puţin – în acest timp, bineînţeles, mai apare o tânără actriţă să facă poze noi, pentru că se tunsese. Apoi, privirea lui Romeo se luminează. Îşi aminteşte de seria de reclame de succes de la ”Unirea” şi mi-l recomandă pe nea Gogu, unul dintre eroii seriei, interpretat de un actor pe nume Nucu Stângaciu.
E întrerupt din nou, de altă duduie care participă la un casting pentru o reclamă. Ţinuta: ”Haine de iarnă, pentru că se va difuza de Crăciun”. (E de menţionat că noi am făcut acest interviu într-o zi extrem de călduroasă de septembrie. Ce să-i faci, nimeni nu a pretins că viaţa de artist ar fi uşoară!)
Iar din grupul de patru băieţi haioşi care au strălucit în reclamele de la Golden Brau, Romeo îmi propune un actor care şi-a câştigat reputaţia de comic într-un show TV: Bogdan Talaşman.
Apoi, ne-am îndreptat spre fosta Libra Film a lui Tudor Giurgiu din perioada pre-”Legături bolnăvicioase”, actualmente CDF Casting Services, cea mai veche companie de producţie din Bucureşti. După retragerea lui Giurgiu, compania a încăput pe mâinile ferme, îmbrăcate în mănuşi de catifea, ale Vioricăi Capdefier. O femeie care a apucat şi montajul de modă veche, ca angajată a Studioului Cinematografic, dar şi montajul video din televiziuni.
Atmosfera pare relaxată: ”şefa” e înconjurată de tineri angajaţi pe care îi dădăceşte matern, cu mult umor. Ne primeşte şi pe noi cu aceeaşi tandreţe, ne delectează cu povestiri amuzante din spatele camerei de filmat, ne roagă: ”Scrieţi neapărat chestia asta, ca să ştie toţi actorii: când chem oamenii la casting, sunt plătită pe proiect, nu pe număr de persoane care vin la casting. Să nu mai aud remarci de genul: «Mă chemi doar ca să îţi iasă numărul de actori audiaţi».
Apoi, ne arată câteva spoturi publicitare realizate cu un simţ artistic incontestabil şi, după o scurtă deliberare, îl propune pentru materialul nostru pe junele Bogdan Mahrodin, cunoscut publicului dintr-o savuroasă reclamă pentru Romexterra Bank.
Iar MAXIM s-a dus să stea de vorbă cu băieţii respectivi poate-poate le fură câteva ingrediente din reţeta succesului!

Nucu Stângaciu
Pentru o plăcută jumătate de oră, suntem literalmente eclipsaţi de farmecul actorului Nucu Stângaciu. Şi nu, nu e bătrân, e doar copt. Mai mult, e un tip simpatic şi natural.

Deşi au trecut câţiva ani de la seria de reclame la “Unirea”, încă ne amintim de gaşca lui Dorel şi peripeţiile ei.
Da, a fost o treabă bună. Lucrurile s-au legat frumos.
Ce schimbare a adus în viaţa ta acest succes?
Ce schimbare să aducă? Eu am rămas tot eu, am acelaşi CNP la buletin.
Da, bine, bănuiam. Dar din punct de vedere profesional?
O să râzi, dar nu s-a schimbat nici acolo mare lucru, nimeni nu mi-a dărâmat uşa. Bine, am avut în mod constant câte ceva de făcut, fie teatru, fie film, fie reclamă, dar nu m-au extenuat.
Ai vreo explicaţie pentru chestia asta?
Da. Un personaj reuşit e o armă cu două tăişuri. Pe de o parte, te promovează, ajungi să îţi spună lumea pe stradă “Bună ziua, nea Gogule!”, pe de altă parte, primeşti mai puţine roluri, tocmai pentru că faţa ta le aminteşte tuturor de reclamele la “Unirea”.
Te consideri un bărbat şarmant?
Bineînţeles că da. Sunt un bărbat simpatic şi natural. Sunt şarmant.
Ai succes la doamne?
Am succes la doamna mea şi la toate doamnele care se ascund în doamna mea. La alte doamne nu mă interesează să am succes.
Ştiu că actorii investesc enorm În look-ul lor. Tu?
Eu nu mă duc la sală, dar am un ritual de exerciţii specifice meseriei, pe care îl fac în fiecare zi.
Ţii cură de slăbire?
Uneori, când mai pun un pic de slăninuţă pe mine.
Te-ai gândit vreodată să devii metrosexual?
Eu sunt oarecum metrosexual. Mă îmbrac elegant-sport şi am un vis secret – mi-ar plăcea să fiu model, să defilez într-o paradă a modei pentru tipi de 45 de ani.
Ce faci în zilele tale libere?
Bucuria unui actor e să aibă de lucru. De aceea, în zilele mele libere, trimit CV-uri şi poze tuturor agenţiilor de casting. Chiar dacă ei mă au în baza de date. E bine să le reaminteşti că exişti. Concurenţa e acerbă în domeniu. Apoi… aştept să sune telefonul.
Bine-bine, cu ce îţi umpli timpul până sună telefonul?
Îmi place la cinematograf. Dar nu la multiplex-urile astea mici şi aseptice, ci la cinematografe adevărate, care să aibă mirosul ăla tipic de cinematograf, ecran uriaş şi sală imensă. Păcat că majoritatea lor au fost transformate în discoteci. Cel mai drag loc îmi e cinemateca Eforie. Pe vremea lui Ceauşescu, ne găseam acolo un refugiu din lumea reală atât de anostă şi de gri… o altă realitate, a filmelor vechi.

Bogdan Talaşman
Cu Bogdan ne-am întâlnit în Parcul IOR, pentru un interviu în timpul căruia am râs cu lacrimi, am ronţăit stafide şi alune şi am aflat cum se cuceresc femeile.

Ai fost genul de copil care şi-a petrecut nopţile visându-şi propriul discurs de la Oscaruri?
Deloc! Iniţial m-am apucat de Facultatea de Construcţii.
Şi nu ţi-a plăcut?
Îmi plăcea să mă duc în Cişmigiu, să mă uit la oameni şi să visez. Îmi plăcea să construiesc în cap o poveste pentru fiecare dintre ei.
Revenind, cum ai ajuns să faci acest pas?
Pur şi simplu, nu îmi găseam locul la Construcţii. Aveam de predat cearşafuri imense de proiecte pe care le detestam.
Şi ţi-ai găsit locul la Actorie apoi?
A fost altceva! Eram obişnuit cu “Domnu’ student”, şi credeam că va fi aşa şi la teatru. Da’ de unde! Alexandru Repan ne-a luat din prima: “Vă e sete?”. “Daaa!” “Bun, haideţi toţi la o bere!” Am rămas paf! Şi aşa a fost toată facultatea. Am lucrat enorm; nopţi întregi în care beam sau nu beam, cântam sau nu cântam şi repetam până dimineaţa acasă la el. Repan ne gătea. Odată, m-a trimis în toiul nopţii să iau nişte ouă. “Du-te pe scara de vizavi, la etajul şapte, bate la uşa din faţa liftului şi o să-ţi dea cineva două ouă.” Şi-mi deschide uşa Gheorghe Dinică!
Te-ai lansat cu un serial TV pe nume Gogomanii, care nu era de cel mai bun gust.
Nu am avut de ales. Uite, când eram student, nu aveam nici o problemă să mănânc pâine cu unt. Cred că am făcut cei patru ani cu două perechi de blugi şi două de adidaşi. Dar nu mai pot! Am nevoie de confort. Da, am făcut compromisuri; dar nu cred că am făcut nimic de prost gust. Şi nu sunt mitocan. Culmea e că mie nici nu îmi place televiziunea. Îmi plac filmul şi teatrul.
Şi publicitatea?
Te referi la spoturile Golden Brau, nu? Aia a fost o campanie imensă, de doi ani de zile. Acum se tot fac astfel de campanii; pe atunci nu se făceau. Am apreciat enorm profesionalismul băieţilor ălora şi rigoarea lor. Faptul că ştiu exact ce vor.
Ai mai accepta roluri în “seriale cu proşti”?
Gândindu-mă că am doi copii de crescut şi rate la bancă…
Înţeleg. Hai să trecem la ceva mai vesel. Te consideri un bărbat atrăgător?
Absolut!
Ai succes la femei?
Mă stric de râs când văd genul macho man, cu abordarea gen “păpuşe…” Genul care ciupeşte gagicile de fund.
Dar tu ce faci?
Abordez stilul foarte direct: “M-am îndrăgostit de tine”. Şi plec. E ca o lovitură în plex. Reacţia e “Băi, băi, ia stai puţin!”.
Ţi-ai face vreodată vreo operaţie estetică?
Ştii ceva? Sunt gras, ochelarist şi crăcănat. Şi mă simt foarte bine aşa cum sunt!

Bogdan Marhodin
Cu al treilea personaj al acestui material, am hotărât să încercăm ceva nou, drept pentru care am făcut acest interviu în metrou, pe traseul Republica – Dristor 2. Şi retur.

Eşti foarte tânăr Şi, cu toate astea, ai un CV destul de bogat: mai multe reclame, apariţii În filme, colaborări cu Stere Gulea, Radu Jude, Cristi Puiu, Mungiu…
Slavă Domnului, da. Dar muncesc foarte mult, să ştii. Şi ceea ce cred că e important: nu mă pun niciodată pe mine înainte.
Cum de ţi-a venit ideea să te faci actor?
Am făcut liceul de optică medicală. Asta înseamnă că am avut plăcerea de a diseca în fel şi chip mai mulţi ochi de vacă şi de oaie. Asta nu era o problemă; partea cea mai rea era că nu suportam matematica şi fizica. Am avut revelaţia că vreau să mă fac actor după ce am văzut un spectacol minunat al teatrului meu de acasă, din Braşov. Tot cu ajutorul meseriei de actor am învăţat să conduc, să ştii. În primă fază, nu conduceam decât în urma autobuzului: când se oprea autobuzul în staţie, mă opream şi eu. Noroc cu fratele meu, care m-a ambiţionat: “Imaginează-ţi că joci într-un film cu urmăriri!”.
Acum vreau să îmi spui şi un domeniu în care excelezi.
Nu… ba da. Sunt un om disciplinat şi punctual. Îmi învăţ textele şi îmi pun în valoare colegii. Nu fac fiţe pe platoul de filmare.
Dar ce te faci cu fiţele altora?
Încerc să le evit, cu posesorii lor cu tot. Am lucrat cu o mulţime de regizori şi actori cu adevărat mari. Şi erau oamenii cei mai simpli pe care ţi-i poţi imagina.
Descrie-mi o experienţă care te-a marcat.
Într-unul din roluri, am avut de filmat la Spitalul 9, la secţia de dezintoxicare. Şi i-am putut observa pe toţi oamenii ăia şi de a studia pe viu simptomele sevrajului. La un moment dat, a venit un băiat la mine şi m-a întrebat: “Tu de cât timp tragi?”. Am crezut că mă întreba de cât timp filmez. Şi i-am răspuns: “De două ore”. “Păi n-arăţi aşa de rău”. Toţi au început să râdă.
Ai succes la femei?
Am succes la femeile pe care le vreau eu. Prima impresie contează foarte mult.
Excluzi din start femeile timide, pentru că nu ştiu să-şi facă intrarea triumfală?
Nu trebuie să ştie să-şi facă intrarea, trebuie să intre pur şi simplu. Oamenii timizi nu sunt lipsiţi de personalitate.
Te consideri un bărbat frumos?
Nu mă interesează să fiu un bărbat frumos fizic. M-a marcat o remarcă răutăcioasă a unei colege, în anul I de facultate: “Tu, cu faţa asta a ta, o să faci doar reclame la cartofi prăjiţi”. Ei, uite că nu a fost aşa. Un unchi al meu, medic, mi-a propus să îmi “aducă” urechile mai aproape de cap. Desigur că l-am refuzat. Mă simt bine cu toate imperfecţiunile mele fizice şi nu mă interesează să devin altcineva!

Foto: Cătălin Olteanu

---

1,872 vizualizari