Tom Wilson, în cea mai necunoscută publicului calitate a lui, aceea de sociolog, are o propunere care ar trebui să le facă fericite pe prietenele noastre.

Ca student conştiincios la ştiinţe politice şi după ce am întors teoria feministă pe toate părţile, cunosc pe de rost toate argumentele aduse împotriva pornografiei: transformă femeile în obiect; perpetuează stereotipurile cu privire la genuri; şi mai face un lucru care implică termenii “(de)sublimare” şi “(re)alienare”. Se prea poate să fie aşa. E chiar foarte interesant în cazul în care se întâmplă să fii student la sociologie. Dar nu la fel de interesant, totuşi, dacă se întâmplă să fii un adolescent care descarcă ultimele 30 de secunde din clipul www.adolescente-care-fac-sex-anal.ro. (Înainte ca mintea ta murdară să te îndemne să dai fuga să tastezi asta, mai gândeşte-te. Link-ul de mai sus e o invenţie de-a mea.)
Viaţa bate filmul (porno)
Totuşi, chiar să existe motive serioase pentru care bărbaţii n-ar mai trebui să se uite atât de mult la filme porno? Desigur, în afară de momentul în care eşti pătruns de un sentiment de jenă şi inutilitate în timp ce urmăreşti fete de 18 ani decorate cu fluide trupeşti, ca un plasture aplicat pe un aparat radio cu tranzistor. Poate fi industria porno mai dăunătoare decât am putea crede? Chiar ne poate strica performanţele sexuale? Dacă citeşti paginile cu sfaturi din revistele pentru femei, vei observa ceva interesant. Tot mai multe dintre ele se plâng că partenerii lor încearcă să reconstituie mişcări observate în filmele porno. Da, ştiu, paginile cu sfaturi din revistele pentru femei sunt realizate de la cap la coadă de ziaristele care râd pe înfundate în timp ce le scriu, în pauza de cafea. Şi totuşi, trebuie să recunoaşteţi că până şi această mistificare vă oferă posibilitatea de a arunca un ochi la felul straniu şi misterios în care funcţionează mintea femeilor.
Citind toate acele plângeri cu privire la viaţa sexuală s-ar părea, surpriză, surpriză, că, de fapt, femeilor nu prea le sunt pe plac şmecheriile ieftine băgate la înaintare de starurile porno masculine. Exemplul clasic este ejacularea facială. Starletele porno sunt obişnuite ca, în momentul apogeului, partenerii lor să-şi scuture instrumentul deasupra lor şi să-şi împrăştie încărcătura din tun pe faţa şi părul lor. Face parte din fişa postului, ca testele SIDA periodice sau ca atunci când plângi până adormi. În schimb, se pare că femeile obişnuite sunt, uneori, plictisite de aceste figuri. Mai ales dacă nu le ceri voie înainte de a trece la fapte. Şi mai cu seamă atunci când, în momentul cu pricina, ea se aplecase doar ca să-şi lege şiretul de la ghete în timp ce aştepta autobuzul în staţie.
Puţin respect, domnilor
Dar şi alte trucuri preluate din repertoriul vedetelor porno par a fi, după toate probabilităţile, extrem de enervante: printre acestea se numără plesnitul, penetrarea anală, sugrumarea, introducerea unei mâini în diverse locuri, dar şi trucul acela în urma căruia îţi scoţi scula şi îţi plesneşti partenera peste faţă în timpul felaţiei. Pe legea mea! Ce ştii tu? Toate acestea par a nu fi apreciate de femeile obişnuite. Gâfâielile vocale în stilul porno nu au nici ele prea mare trecere. Dacă vei încerca să imiţi clasicele monoloage din repertoriul porno, cum ar fi “Ooh, scumpo, îţi place asta, nu-i aşa? Îţi place aşa? Spune-mi că-ţi place!” (preluate din pelicula Debbie Does Dallas, Actul I, Scena V), s-ar putea ca la final să te trezeşti cu un pumn în bot. De obicei, filmele porno au drept protagonişti actori şi actriţe obosite, cu privire inexpresivă, încleştaţi într-o îmbrăţişare energică plină de dezgust reciproc, care îşi petrec majoritatea timpului încercând să ascundă propria senzaţie de silă. Faptul că eşti plătit pentru a-ţi pune sub reflector organele genitale şi a arăta lumii întregi cum funcţionează ele s-ar putea să aibă drept consecinţă o deteriorare a stimei de sine.
Un model anacronic
În prezent, viaţa noastră este atât de îmbâcsită de fenomenul porno încât rareori avem timp să privim spre el cu obiectivitate. Şi totuşi, acestea sunt sursele din care ne extragem valorile de referinţă cu privire la “normalitatea” sexuală. Pornografia poate fi provocatoare dar, dacă priveşti obiectiv, tot ea poate avea şi o importantă funcţie formatoare. Majoritatea dintre noi n-a petrecut prea mult timp privind la alte persoane cum fac sex. În anii ’80, bigamia şi orgiile au fost atât de înfierate de gloată încât numai gândul de a le încerca era la fel de ostracizant precum cântecele celor de la Duran Duran, coafurile bufante sau sacourile cu umeri supradimensionaţi. Aşadar, exceptând cazurile în care ai un binoclu eficient sau vreun vecin care nu şi-a pus draperii la ferestre, probabil că nu ţi-ai petrecut prea mult timp uitându-te la oameni care se împerechează. Şi-uite-aşa, de la o vârstă fragedă, pornografia devine pentru noi, bărbaţii, un profesor care nu prezintă nici o garanţie.
Spre o pornografie nefalică
Care ar fi soluţia, în acest caz? Să ne ascundem în dulapuri pentru a surprinde câ mai multe scene de sex autentice? Telescoape de ultimă generaţie şi sisteme de vedere pe timpul nopţii? Ei bine, se pare că unii consideră că soluţia constă în pornografia feministă. Pornografie făcută de şi pentru femei. Cum arată aceasta? Se pare că rolurile de dominare-supunere se inversează; mai puţine felaţii şi mai mult cunnilingus; mai puţine ejaculări orale şi mai multe ejaculări feminine. Există chiar şi un festival pentru genul ăsta de pornografie: Premiile Anuale pentru Pornografie Feministă, decernate în Toronto. Un titlu câştigător precum “Perversiuni lesbiene Vol. I” nu poate decât să te intrige. Acuma, nu pot să-ţi promit că dacă o să-l vizionezi n-o să te mai porţi ca un bădăran în pat. Dar măcar vei avea o scuză bună în momentul în care o să fii prins vizionându-l.

---

5,249 vizualizari