Cătălin Botezatu ar pleca din lumea asta cu stil, desigur, dar şi cu nişte manechine.

Cum ai vrea să sfârşeşti?
Îmi doresc foarte tare ca sfârşitul să fie unul liniştit. Unul care să nu fie la fel de tumultuos ca şi viaţa mea. Dacă ar fi să îmi aleg un loc pentru a trăi ultima zi, categoric aceea ar fi o insulă, cu o casă cu vedere la ocean, cu mulţi palmieri privind oceanul.
Ce alegi: Rai sau Iad?
E greu de spus pentru că, sigur, cu toţii vom trece printr-un Purgatoriu. Nu ştiu dacă există Rai sau Iad. Teama mea nu este aceea de a ajunge în Rai sau Iad, ci aceea de a nu rătăci sufletul undeva pierdut între nişte nivele imaginare despre care am citit şi aprofundat în ultima perioadă.
Pe cine delegi să se ocupe de înmormântarea ta?
Bunul meu prieten, Joshua – cănd stăm şi ne gândim oare de ce facem atât de multe lucruri şi pentru cine, pentru că tot singuri vom pleca, fără nimic – spunea că cel care moare primul trebuie să organizeze celuilalt înmormântarea. El probabil va organiza o înmormântare fastuoasă. Cu siguranţă va convoca toate manechinele. Asta, în favoarea lui. Le va pune să se îmbrace în negru, cu fuste mini, cu tocuri foarte înalte, eşarfe negre legate pe cap şi cu ochelari de Jackie Onassis. Oricine îşi doreşte un astfel de fundal. Coloana sonoră, dacă mi-aş alege-o singur, ar fi Simfonia pe teme de Paganini a lui Rahmaninov.
Pe final, îţi doreşti să fi făcut altceva în viaţă?
Pe final, sigur da. Dacă aş putea să o iau de la capăt, cu siguranţă nu aş mai face acelaşi lucru. Dar nu pentru că nu îmi place moda, ci pentru că ea impune un permanent sacrificiu. A fi persoană publică îţi ia acea intimitate la care au dreptul oamenii în general.
Cu ce femei celebre ai ieşi la o cafea dincolo?
Mi-ar plăcea să ies cu Marlene Dietrich, Jackie Onassis, s-o întâlnesc pe Dalida.
În ce ai vrea să te reîncarnezi?
Tennessee Williams povestea de o pasăre specială. Aş vrea să mă reîncarnez într-o pasăre ca aia despre care povestea el. O pasăre care să zboare tot timpul, care să privească tot timpul în sus, care să poate să tragă învăţăminte din ceea ce vede pe pământ.
În ce i-ai îmbrăca pe îngeri? Dar pe draci?
Îngerii sunt frumoşi aşa cum sunt ei. Asta înseamnă multe pene, mulţi fulgi. Cel mai indicat outfit ar fi unul realizat din materiale uşoare, de voal sau in, sau mătase naturală. Albe, fireşte. Pe diavoli i-aş îmbrăca în piele, ţinte, capse. În ceea ce priveşte femeile din Iad, cred că aş avea cea mai bogată imaginaţie: cizme înalte din latex sau din piele neagră, cu tocuri înalte, portjartiere, cocuri supradimensionate, machiaje cu aspect gotic şi, nu în ultimul rând, bice multe.
Ce şi-ar spune oamenii peste sicriul tău?
Mulţi ar spune “Bine că am scăpat de el!”. Femeile care m-au cunoscut ar spune “Bine că am apucat să îl cunosc!”. Femeile care nu m-au cunoscut vor regreta şi vor spune “A murit fără să mă fi culcat măcar o dată cu el”. Amantele nu ar spune nimic şi s-ar controla în pemanenţă, ca să nu se dea de gol în faţa soţilor.
Ai de făcut confesiuni pe patul de moarte?
Nu. Tot ce am făcut în timpul vieţii mi-am asumat. Viaţa mea a fost extrem de transparentă, chiar dacă în ochii unora a părut mai ciudat, eu mi-am asumat acel ceva. Am încercat să le explic oamenilor că trebuie să mă iubească aşa cum sunt eu, la fel cum îi iubesc şi eu.
Care este cea mai mişto chestie pe care ai trăit-o în timpul vieţii?
Sunt multe stări emoţionale pe care le-am încercat de-a lungul vieţii.
Pe cine te vei întoarce să bântui?
Mă voi întoarce să-i bântui pe acei oameni care m-au bântuit toată viaţa, care au încercat să îmi facă rău, să mă eticheteze altfel datorită complexelor şi neputinţei de care ei dădeau dovadă.
Un ultim cuvânt!
Je ne regrette rien!

---

1,138 vizualizari