Geam avut si geam pierdut
Asa cum ochii sunt oglinda sufletului, geamurile sunt oglinda casei. Mi-am imaginat de multe ori cum ar fi sa vad dincolo de geamuri. M-am pomenit de si mai multe ori gandindu-ma la mine ca la un alpinist urban adulterin, bataindu-se pe schele cu pieptul gol, riscandu-si viata pe o scandura subreda, starnind pasiuni nestinse in inimile domnisoarelor de la Client Service din cladirile de sticla pe care le-as sterge cu buretele. Aceasta e una din fanteziile mele preferate in ultima vreme si nimic din ceea ce vad in oglinda urata a mamei mele nu ma poate distrage. Totusi, am nevoie de un declic, am nevoie de un motiv pentru care sa incep sa imi imaginez astea. Si atunci am zis sa apelez la adrenalina. Speculand un moment formal, in care mecanicii care reparau un stalp de inalta tensiune nu erau atenti, m-am suit in cuva si am inceput sa invart joystick-ul pana am ajuns acolo sus, unde era liniste si unde doar aripile de sticla imi mangaiau retina.
Deodata, in spatele foliei reci de cristal am vazut o silueta. Parea sa o cheme Florentina pentru ca avea ochii deschisi la culoare. Vazand-o plimbandu-se prin fata geamului, am batut usor cu o perie de lemn pe care am gasit-o pe jos. Florentina imi zambi si ma mustra cu un gest scurt, scotandu-si jacheta. Parea a fi o directoare sau ceva, pentru ca era imbracata foarte sever. Dupa cativa pasi, isi scoase si restul hainelor si se lipi de o usa de sticla. Am ramas perplex. N-ar fi fost pentru prima oara. Mi-am lipit buzele de geamul rece, incet, timid, atent, si am facut figura aia de maimutica pe care o steam de cand eram mic. Florentina a ras si a plecat ingretosata.
VA:F [1.2.3_620]
Evaluare: 4.2/10 (5 voturi exprimate)
5,035 vizualizari