Go to Berlin au lansat un EP care n-are nici o treabă cu Berlinul. Da’ nici cu Bucureştiul.
Aflaţi pe lista de artişti a unui label londonez, visul de aur al tuturor trupelor de indie rock (sau cum s-o mai numi în zilele noastre felia asta de muzică cu chitare, tobe, bas, eventual sintetizatoare, ţoale şi freze), Go to Berlin se revendică, paradoxal şi nu prea, unei alte geografii rockistice, cea americană. Un pic (prea) melodramatici, destul de difuz referenţiali (citeşte: influenţele se pierd în mai multe orizonturi), cu un sound aparent “greu”, lipsit de frivolităţile new-new-wave ale unor The Amsterdams, de exemplu, şi cu o capacitate de aplaudat în a face muzică aptă să ţi se lipească pentru două săptămâni de o anumită emisferă a creierului, GtB stau bine în picioare printre trupele de acelaşi gen din România. (În cazul în care acestea există, desigur.)
Acest EP de debut, care se numeşte Just a Band (nume ales în siajul ironic al textelor unui cântec al duo-ului Dan Le Sac vs. Scroobius Pip), împachetează convingător un anumit reflex de a face muzică necomplicată pentru oameni ceva mai complicaţi. Lucrurile sunt perfect limpezi aici: cântecele au refrene memorabile, reţetă bine aleasă, sound profi şi chitare enervant de cinstite, pe care le-am mai auzit de câteva sute de mii de ori. Fără ca asta să ne alieneze neapărat, dar şi fără să ne ofere vreun moment iluzia că am putea recrea “momentul juisiv de ţopăială imbecilă tip Geoană”, cel din noaptea alegerilor. Totul sună curat − din nefericire, şi un pic prea răscopt, mai ales în momentele baladeşti −, rock pentru soundtrack-urile unor filme indie fabricate în România care n-or să se facă, cu certitudine, niciodată.
1,069 vizualizari
MAI MULT MAXIM GIRLS![](javascript:openWindow("http://www.maxim.ro/picture_libraries/front_picture_library_Romania/2009/12/muzica.jpg",%20600,%20400))
![[ RSS ]](http://www.maxim.ro/wp-content/themes/maxim_test/images/rss.gif){kind=small}
