Ceva nu e în regulă cu povestea DJ-ilor piraţi care au schimbat lumea şi nu au existat…
Din când în când, mai apare un film care nu prea face altceva decât să ne readucă aminte de generaţia de aur a hipioţilor şi cât de nasol este să trăieşti într-o lume plictisitoare a internetului şi a democraţiei bulimice, înconjurat de artişti precum Duffy sau The Killers. Acestea sunt filme ca Taking Woodstock şi acest The Boat That Rocked, despre care îmi vine foarte greu să scriu fără să mă implic emoţional, cu coloana sonoră în fundal, şi să nu visez cu ochii deschişi la ce-am pierdut născându-mă prea târziu. Revenindu-mi din această iluzie păguboasă, îmi dau seama că regizorul Richard Curtis e un mare şarlatan şi că mi-a cam luat ochii cu şcolăriţele şi lesbienele britanice, îmbrăcate (nu-i aşa?) cu fuste mini şi care-şi poartă părul fie strâns în coc, fie tuns la breton. Blonde, brunete, roşcate…
Pe de altă parte, băieţii care au petrecut jumătate de an pe acel vapor m-au cam scutit de glume cu adevărat bune şi au preferat să îmi arate căt de cool sunt ei – bărboşi, dar adevăraţi dandy. În evidenţă, însă, ies Contele (Philip Seymour Hoffman), Quentin (Bill Nighy), căpitanul neoficial al vaporului, şi omul care menţine afacerea la nivelul de plutire, Dave (Nick Frost), Carl (Tom Sturridge), puştiul care evoluează la gradul de bărbat alături de echipajul teribil (un laitmotiv regăsit şi în Almost Famous) şi Gavin (Rhys Ifans). Faptul că filmul se concentrează pe gradul de “coolness” al fiecărui personaj n-ar fi neapărat rău şi, oricum, vorbim de o comedie regizată şi scrisă de omul care a pus la cale scenariile unor budinci sintetice (să nu uităm că vorbim de oamenii Reginei!) ca Jurnalul lui Bridget Jones sau Notting Hill. Aşa că n-am avut parte de umorul englezesc care, de obicei, mă dă pe spate, ci doar de câteva momente zdravene de râs, plasate strategic.
De asemenea, e de ajuns să căutaţi câteva fotografii cu Richard Curtis şi vă daţi seama imediat că, dacă ar fi cântat la The Beatles, ar fi fost Paul McCartney şi nu John Lennon. Mai multe despre film n-ar trebui să vă spun, pentru că The Boat That Rocked este de văzut, dar, mai ales, de simţit şi auzit, pentru că nu ai cum să nu dai din picior sau fund când Contele bărbos zbiară, mirosind a peşte, un “Yeah!” precipitat, chiar înainte să înceapă The Kinks şi “All Day and All of the Night”. Ceva te înţeapă şi te duce acolo, în anii 1960 şi ceva, când un radio pirat făcea valuri de rock’n’roll spre uscat.
516 vizualizari
MAI MULT MAXIM GIRLS![](javascript:openWindow("http://www.maxim.ro/picture_libraries/front_picture_library_Romania/2009/11/boat.jpg",%20600,%20400))
![[ RSS ]](http://www.maxim.ro/wp-content/themes/maxim_test/images/rss.gif){kind=small}
