Prima mea beţie, coord. Gabriel H. Decuble, Editura ART, 2009.
Primii mei blugi, coord. Corina Bernic, Editura ART, 2009.
Prima mea dezamăgire în dragoste, coord. Laura Albulescu, Editura ART, 2009.
După Cartea cu bunici (Humanitas, 2007), Poveşti erotice româneşti (Trei, 2007), Răcani, pifani şi veterani (Humanitas, 2008) şi Poveşti de dragoste la prima vedere (Humanitas, 2008), iată că şi editura ART s-a lansat pe piaţa volumelor colective la temă prin colecţia ”Prima dată”. Câte 17-20 de scriitori din trei generaţii diferite semnează texte pentru toate gusturile, variate şi hibride din punct de vedere biografic: rememorări cât mai fidele, confesiuni ficţionalizate, povestiri, eseuri şi poeme despre cum a fost prima dată. ”La urma urmelor, cu o «primă beţie» sîntem cu toţii datori”, se postulează încă de la început, iar textele confirmă dimensiunea de ritual de iniţiere a primei beţii. Puteţi citi cum s-au îmbătat Johnny Răducanu şi Maria Tănase la un birt din gara Leordeni, veţi citi despre o ţară, Beţivania, unde cei care şofează treji ”riscă închisoarea sau luni întregi de băut în folosul comunităţii” (Iulian Tănase), un savuros dialog peltic dintre un soldat beat şi propriile-i picioare (Robert Şerban), un maraton alcoolic în centrul căruia se află un personaj îmbrăcat într-un parpalac ultracolorat care sparge o nuntă de ţigani (V. Leac), cum un liceean tocilar ajunge să dea meditaţii la franceză într-un club de noapte (Matei Martin), o serie de schiţe despre o tipologie a beţiei: isterică, pripită, subită, pasivă, coridă, abulică, ludică (Matei Pleşu formulează şi dilema mahmurelii: ”Sunt omul treaz care a fost, ca prin vis, beat sau un beţiv care visează că e treaz?”) sau o definiţie a băuturilor făcută de Radu Vancu, probabil cel mai competent (fost) băutor dintre scriitori: ”vodca, transparentă şi sinceră pănă la brutalitate”, ”ginul, varianta benignă a vodcii”, ”whisky-ul, cel mai puţin metafizică alcool tare”, ”ţuica, excesiv de primitivă”, ”berea lenevoasă şi cronofagă” etc. În volumul despre primii blugi (care marchează, în anii comunismului, un anume prag erotic şi social), Mircea Cărtărescu povesteşte cum a plătit 600 lei pentru… o jumătate de blug, cum regizorul Alexandru Dabija a cumpărat o pereche de blugi pişaţi de la un bişniţar bătut de miliţieni, cum Alex. Leo Şerban a ucis un turist pentru a-i lua blugii sau cum Constantin Vică se întreabă, dacă tot există blugi cu fir de aur şi blugi pentru filmele porno, de ce nu există blugi de nuntă şi de înmormântare. O colecţie inteligentă & plină de umor care trebuie urmărită îndeaproape!
1,216 vizualizari
MAI MULT MAXIM GIRLS![](javascript:openWindow("http://www.maxim.ro/picture_libraries/front_picture_library_Romania/2009/12/carte.jpg",%20600,%20400))
![[ RSS ]](http://www.maxim.ro/wp-content/themes/maxim_test/images/rss.gif){kind=small}
